Exercițiul fizic trebuie să constituie o parte integrantă
în tratamentul și managementul limfedemului, fiind o piatră de temelie a
terapiei decongestive complete (TDC), pentru persoanele cu risc sau afectate de
limfedem. Exerciţiile
fizice pot fi definite ca fiind un stres fiziologic controlat pentru organism,
cu scopul de a creşte capacitatea acestuia de a răspunde la viitoarele
solicitări, prin adaptarea neuro-musculară şi a sistemului circulator. Programul kinetoterapeutic ar trebui să înceapă la
recomandarea medicului și sub îndrumarea unui terapeut specializat.
În faza intensivă a TDC, se pune accent
pe exerciții decongestive sau de
remediere, care s-au dovedit eficiente în susținerea efectului decongestionant,
prin creșterea întoarcerii veno-limfatice. Conform studiilor de specialitate, pompa musculară creeată de contracţia
musculară ameliorează debitul limfatic şi potenţează drenajul limfatic. Deoarece
în majoritatea cazurilor, țesuturile
afectate de limfedem nu sunt în măsură să ofere o rezistență adecvată împotriva
musculaturii care lucrează dedesubt în timpul exercițiului fizic, compresia
externă oferită de bandaj și articole de îmbrăcăminte compresivă oferă
rezistența necesară pentru a îmbunătăți drenajul limfatic. Întrucât vasele
limfatice superficiale sunt situate între stratul muscular și piele, expansiunea musculară în timpul
contracţiei determină ca muşchiul să se “lovească” de faţa internă a bandajului
compresiv şi, în efect, comprimă vasele pe tesuturile înconjurătare. Se creează
o asociere de contracţie-relaxare musculară care favorizează resorbţia şi apoi
evacuarea limfei prin stimularea contracţiei vaselor limfatice.
Exercițiile de respirație (diafragmatică) sunt o altă
componentă esențială a exercițiilor decongestive, atât pentru pacientii cu
limfedem al membrului superior, cât şi al membrului inferior. Mișcarea în jos
și în sus a diafragmei, în combinație cu mișcările toraco-abdominale în
respirația abdominală profundă îmbunătățește revenirea lichidului limfatic și a
sângelui venos înapoi în fluxul sanguin.
În faza de
auto-management (întreţinere) se poate pune un accent suplimentar pe
creșterea flexibilității, îmbunătățirea rezistenței musculare, a controlului
greutății și sănătăţii aparatului cardio-vascular. Deși există un consens larg
cu privire la necesitatea și avantajele exercițiilor decongestive și a
exercițiilor de respirație din prima fază a TDC, nu există un consens real cu
privire la momentul în care pacientul poate începe cu exerciții suplimentare, volumul
și tipul de regim de exerciții ce trebuie sau nu utilizat de către persoanele
afectate de limfedem. Pentru majoritatea pacienților cu risc sau afectate de
limfedem, un regim de antrenament include, de obicei, o combinație de exerciții aerobe, de flexibilitate, de
întindere și de rezistență.
Exercițiile de
rezistență (forță) îmbunătățesc puterea musculară, cresc rezistența în
ligamente, tendoane și oase și contribuie la controlul greutății. Exercițiile
rezistive sunt de obicei efectuate în mod repetitiv împotriva unei încărcături
opuse. Progresia treptată este crucială, iar programele de exerciții ar trebui
adaptate la capacitatea de efort a pacientului. Au existat multe controverse și
dezinformări în ceea ce privește exercițiile de ameliorare a forței pentru
personele cu limfedem. Conform
literaturii de specialitate, exerciţiile rezistive de intensitate scăzută spre
moderat, realizate în manieră lentă şi progresivă, sub compresie, nu determină
efecte secundare asupra limfedemului sau asupra incidenţei sale. Mai mult,
acestea ameliorează forţa musculară în manieră semnificativă. Un studiu pe
termen lung a comparat impactul exerciţiilor contra unei rezistenţe mari
(75-85% din rezistenţa maximală) cu impactul rezistenţei uşoare (55-65% din
rezistenţa maximală) asupra persoanelor cu limfedem. S-a arătat că nu există
nicio diferenţă între cele două grupuri, asupra volumului limfedemului şi
severităţii simptomelor, nefiind niciun efect secundar pe perioada experimentală.
Deși cercetările au arătat că exercițiile
intense pot fi întreprinse de acei indivizi cu risc sau care au deja limfedem
fără efecte negative, este recomandabil să se lucreze cu precauţie. Regimul de
exerciții trebuie început lent, pentru a evita riscul de creştere a edemului
sau vătămările musculare. Aceasta permite individului să observe modul în care
extremitatea edemaţiată răspunde la exerciții fizice.
Exerciţiile aerobice cuprind în general mişcări repetitve, care
implică grupele musculare mari. Unele
avantaje pe termen lung ale exercițiilor aerobe
(mers, înot, ciclism) includ scăderea ritmului cardiac în repaus,
îmbunătățirea forței musculare, controlul greutății și ameliorarea drenajului
veno-limfatic. Exercițiile aerobe ajută la pierderea în greutate și încurajează
respirația profundă, care, la rândul său, susține reîntoarcerea limfatică și
venoasă. Un beneficiu deosebit pentru persoanele afectate de limfedem sunt exercițiile acvatice. Efectul de
flotabilitate pe care apa îl are asupra sistemului musculo-scheletal face
mișcarea mai confortabilă, iar presiunea hidrostatică a apei acționează ca o
„îmbrăcăminte cu tot corpul” contribuind la reducerea edemelor.
Exercițiul fizic este o parte importantă în gestionarea
limfedemului și, cu siguranță, nu trebuie evitat de către pacient deoarece un flux
limfatic eficient depinde de o suficientă activitate musculară și articulară,
mai ales dacă funcția sistemului limfatic este compromisă. Trebuie amintit că fiecare persoană
se recuperează în propriul ritm, iar programul de exerciţii ar trebui să fie individualizat condiţiei, nevoilor şi
obiectivelor fiecărui pacient. Atunci cand vorbim de activitate fizică în limfedem, nu există o
regulă, decât aceea de a-ţi asculta propriul corp şi de a nu-i forţa limitele.
- Inainte de
inceperea unui program de exercitii, consultati un kinetoterapeut sau un
medic specializat in limfedem, deoarece exercitiile trebuie
individualizate, in echilibru cu avantajele si inconvenientele
potentiale.
- Exercitiile fizice ar trebui sa inceapa imediat ce
medicul le indica. In cazul in care plagile postoperatorii sau umarul
sunt dureroase, se poate incepe cu usoare pendulari, dupa care se va
progresa spre exercitii active.
- Faceti exercitii fizice regulat.
- Nu purtati haine stramte in timpul exercitiului fizic.
- Efectuati fiecare exercitiu lent si controlat.
- Incercati
sa utilizati membrul cat mai normal posibil si integrarat pe o gama de
miscare completa, fara supraprotejarea membrului.
- Intensitatea
trebuie crescuta progresiv, asa ca incepeti treptat pentru a evita
suprasolicitarea si a observa modul in care membrul superior raspunde la
exercitiul fizic.
- Dupa programul de exercitii va puteti odihni membrul in pozitie decliva pentru 20-30 de minute.
- Hidratati-va corespunzator.
