Exerciţiul fizic în limfedem

 

              Exercițiul fizic trebuie să constituie o parte integrantă în tratamentul și managementul limfedemului, fiind o piatră de temelie a terapiei decongestive complete (TDC), pentru persoanele cu risc sau afectate de limfedem. Exerciţiile fizice pot fi definite ca fiind un stres fiziologic controlat pentru organism, cu scopul de a creşte capacitatea acestuia de a răspunde la viitoarele solicitări, prin adaptarea neuro-musculară şi a sistemului circulator. Programul kinetoterapeutic ar trebui să înceapă la recomandarea medicului și sub îndrumarea unui terapeut specializat.

        În faza intensivă a TDC, se pune accent pe exerciții decongestive sau de remediere, care s-au dovedit eficiente în susținerea efectului decongestionant, prin creșterea întoarcerii veno-limfatice.  Conform studiilor de specialitate, pompa musculară creeată de contracţia musculară ameliorează debitul limfatic şi potenţează drenajul limfatic. Deoarece în majoritatea cazurilor, țesuturile afectate de limfedem nu sunt în măsură să ofere o rezistență adecvată împotriva musculaturii care lucrează dedesubt în timpul exercițiului fizic, compresia externă oferită de bandaj și articole de îmbrăcăminte compresivă oferă rezistența necesară pentru a îmbunătăți drenajul limfatic. Întrucât vasele limfatice superficiale sunt situate între stratul muscular și piele, expansiunea musculară în timpul contracţiei determină ca muşchiul să se “lovească” de faţa internă a bandajului compresiv şi, în efect, comprimă vasele pe tesuturile înconjurătare. Se creează o asociere de contracţie-relaxare musculară care favorizează resorbţia şi apoi evacuarea limfei prin stimularea contracţiei vaselor limfatice.

        Exercițiile de respirație (diafragmatică) sunt o altă componentă esențială a exercițiilor decongestive, atât pentru pacientii cu limfedem al membrului superior, cât şi al membrului inferior. Mișcarea în jos și în sus a diafragmei, în combinație cu mișcările toraco-abdominale în respirația abdominală profundă îmbunătățește revenirea lichidului limfatic și a sângelui venos înapoi în fluxul sanguin.

      În faza de auto-management (întreţinere) se poate pune un accent suplimentar pe creșterea flexibilității, îmbunătățirea rezistenței musculare, a controlului greutății și sănătăţii aparatului cardio-vascular. Deși există un consens larg cu privire la necesitatea și avantajele exercițiilor decongestive și a exercițiilor de respirație din prima fază a TDC, nu există un consens real cu privire la momentul în care pacientul poate începe cu exerciții suplimentare, volumul și tipul de regim de exerciții ce trebuie sau nu utilizat de către persoanele afectate de limfedem. Pentru majoritatea pacienților cu risc sau afectate de limfedem, un regim de antrenament include, de obicei, o combinație de exerciții aerobe, de flexibilitate, de întindere și de rezistență.

               Exercițiile de rezistență (forță) îmbunătățesc puterea musculară, cresc rezistența în ligamente, tendoane și oase și contribuie la controlul greutății. Exercițiile rezistive sunt de obicei efectuate în mod repetitiv împotriva unei încărcături opuse. Progresia treptată este crucială, iar programele de exerciții ar trebui adaptate la capacitatea de efort a pacientului. Au existat multe controverse și dezinformări în ceea ce privește exercițiile de ameliorare a forței pentru personele cu limfedem. Conform literaturii de specialitate, exerciţiile rezistive de intensitate scăzută spre moderat, realizate în manieră lentă şi progresivă, sub compresie, nu determină efecte secundare asupra limfedemului sau asupra incidenţei sale. Mai mult, acestea ameliorează forţa musculară în manieră semnificativă. Un studiu pe termen lung a comparat impactul exerciţiilor contra unei rezistenţe mari (75-85% din rezistenţa maximală) cu impactul rezistenţei uşoare (55-65% din rezistenţa maximală) asupra persoanelor cu limfedem. S-a arătat că nu există nicio diferenţă între cele două grupuri, asupra volumului limfedemului şi severităţii simptomelor, nefiind niciun efect secundar pe perioada experimentală. Deși cercetările au arătat că exercițiile intense pot fi întreprinse de acei indivizi cu risc sau care au deja limfedem fără efecte negative, este recomandabil să se lucreze cu precauţie. Regimul de exerciții trebuie început lent, pentru a evita riscul de creştere a edemului sau vătămările musculare. Aceasta permite individului să observe modul în care extremitatea edemaţiată răspunde la exerciții fizice.

                Exerciţiile aerobice cuprind în general mişcări repetitve, care implică grupele musculare mari. Unele avantaje pe termen lung ale exercițiilor aerobe (mers, înot, ciclism) includ scăderea ritmului cardiac în repaus, îmbunătățirea forței musculare, controlul greutății și ameliorarea drenajului veno-limfatic. Exercițiile aerobe ajută la pierderea în greutate și încurajează respirația profundă, care, la rândul său, susține reîntoarcerea limfatică și venoasă. Un beneficiu deosebit pentru persoanele afectate de limfedem sunt exercițiile acvatice. Efectul de flotabilitate pe care apa îl are asupra sistemului musculo-scheletal face mișcarea mai confortabilă, iar presiunea hidrostatică a apei acționează ca o „îmbrăcăminte cu tot corpul” contribuind la reducerea edemelor.

                Exercițiul fizic este o parte importantă în gestionarea limfedemului și, cu siguranță, nu trebuie evitat de către pacient deoarece un flux limfatic eficient depinde de o suficientă activitate musculară și articulară, mai ales dacă funcția sistemului limfatic este compromisă. Trebuie amintit că fiecare persoană se recuperează în propriul ritm, iar programul de exerciţii ar trebui să fie individualizat condiţiei, nevoilor şi obiectivelor fiecărui pacient. Atunci cand vorbim de activitate fizică în limfedem, nu există o regulă, decât aceea de a-ţi asculta propriul corp şi de a nu-i forţa limitele. 

 

Sfaturi utile

• Inainte de inceperea unui program de exercitii, consultati un kinetoterapeut sau un medic specializat in limfedem, deoarece exercitiile trebuie individualizate, in echilibru cu avantajele si inconvenientele potentiale.
• Exercitiile fizice ar trebui sa inceapa imediat ce medicul le indica. In cazul in care plagile postoperatorii sau umarul sunt dureroase, se poate incepe cu usoare pendulari, dupa care se va progresa spre exercitii active.
• Faceti exercitii fizice regulat.
• Nu purtati haine stramte in timpul exercitiului fizic.
• Efectuati fiecare exercitiu lent si controlat.
• Incercati sa utilizati membrul cat mai normal posibil si integrarat pe o gama de miscare completa, fara supraprotejarea membrului.
• Intensitatea trebuie crescuta progresiv, asa ca incepeti treptat pentru a evita suprasolicitarea si a observa modul in care membrul superior raspunde la exercitiul fizic.
• Dupa programul de exercitii va puteti odihni membrul in pozitie decliva pentru 20-30 de minute.
• Hidratati-va corespunzator.