Terapia compresivă

 

       Sistemul limfatic asigură echilibrul de presiune între diferitele fluide prezente în ţesuturi prin reabsorbţia lichidelor şi a produşilor de catabolism bogaţi în proteine, care provin din circulaţia sanguină în spaţiul interstiţial. Este important să întelegem că fibrele elastice din ţesuturile afectate de limfedem sunt deteriorate. Acestea îsi pierd elasticitatea şi tind să se întarească, în special în limfedemul netratat, într-un stadiu avansat. Deşi edemul poate fi redus în timpul tratamentului, deteriorarea sistemului limfatic este permanentă, iar elasticitatea tegumentului din zonele afectate nu poate fi niciodată recuperată la nivelul anterior. De asemenea, limfedemul nu se retrage de la sine, ci continuă să progreseze fară un tratament adecvat. Scopul managementului limfedemului este de a reduce edemul limfatic, ajutându-ne de vasele limfatice integre şi de a favoriza crearea unora colaterale, sau, in stadiile avansate, de a preveni agravarea acestuia. Odată decongestionat limfedemul, obiectivul este de a menține rezulatele obținute.
     Tratamentul compresiv este un element cheie al tratamentului limfedemului. Terapia de compresie în managementul limfedemului este oferită fie prin bandaje, fie prin îmbrăcăminte de compresie (în funcţie de stadiul tratamentului).

            In faza intensivă, este indicat ca bandajarea să fie realizată zilnic, timp de 1-6 săptămâni, urmând ca, în faza de menţinere, bandajele să fie înlocuite cu haine compresive, individualizate. Presiunea asupra ţesuturilior trebuie să fie uniformă şi fermă. 

           Compresia este mai eficientă atunci când se utilizează materiale inelastice (<10% alungire)  sau cu elasticitate scurtă (10-100%). Acestea produc presiuni mari în timpul efortului şi presiuni scăzute în timpul repausului, stimulând circulaţia limfatică. Bandajele compresive oferă o rezistenţă care permite susţinerea şi distribuirea presiunilor create de activitatea musculară, necesară pentru deplasarea lichidelor interstiţiale, pentru a asupliza ţesutul fibrotic şi a stimula contractilitatea limfatică.

                   Îmbrăcămintea de compresie este foarte bine adaptată pentru a fi utilizată pe termen lung, în faza de întreţinere a limfedemului, când extremitatea afectată este decongestionată. Imporant de reţinut este că orice îmbrăcăminte compresivă trebuie individualizată.

         Aplicarea compresiei externe oferă suportul necesar pentru ţesuturile care au pierdut elasticitatea şi compensează insuficienţa elastică prin creşterea presiunii tisulare. Presiunea tisulară joacă un rol esenţial în schimbul de lichide între capilarele sanguine şi ţesuturi. Presiunea crescută asupra ţesuturilor, furnizată de compresia externă, reduce cantitatea de lichid care părăseşte capilarele sanguine în ţesuturi şi creşte reîntoarcerea fluidelor din ţesut înapoi în capilarele sanguine şi limfatice, reducând astfel cantitatea de lichid din ţesuturi. De asemenea, compresia externă favorizează reîntoarcerea venoasă şi limfatică prin îmbunătăţirea funcţiei valvelor acestor vase. Totodată, ajută la „înmuierea” ţesutului conjunctiv, care este adesea fibrozat în limfedem, mai ales dacă terapia compresivă este combinată cu materiale de spumă speciale.

         Putem explica felul în care acţionează terapia compresivă asupra drenajului limfatic având la bază legea lui Pascal. Aceasta prevede ca variaţia de presiune produsă într-un punct al unui lichid incompresibil (al cărui volum nu se poate micşora) se transmite integral în toată masa lichidului. Altfel spus, când o presiune exercitată de o contracţie musculară este aplicată asupra unui fluid (lichidul limfatic) într-un recipient închis (bandajul compresiv care oferă o contrarezistenţă musculaturii scheletale), această presiune este transmisă uniform în toate punctele bandajului. Trebuie menţionat că sistemul limfatic este un sistem unidirecţional, iar presiunea exercitată de bandaj asupra zonei afectate scade progresiv dinspre distal spre proximal, ceea ce determină ca limfa să fie condusă în zona în care presiunea este mai scazută (către rădăcina membrului) şi, ulterior, înapoi la inimă.

           Pe scurt, mecanismele care explică eficacitatea terapiei de compresie sunt:

- reducerea filtrării la nivelul capilarelor;

- direcționarea lichidelor spre părţile corpului care nu sunt supuse compresiei;
- creşterea vitezei de reabsorbţie a sistemului limfatic şi stimularea circulaţiei limfatice;
- îmbunatatirea pompei venoase la pacienţii su insuficienţă veno-limfatică şi deteriorarea ţesuturilor fibrosclerotice.

           Toate aceste efecte ajută la prevenirea reacumulării lichidului limfatic care a fost drenat în timpul tratamentelor TDC şi la conservarea rezultatelor obţinute prin drenaj limfatic manual. Fară beneficiile compresiei externe, gestionarea cu succes a limfedemului pe termen lung ar fi foarte dificilă şi, în majoritatea cazurilor, imposibilă.